26.07.2014 - Refugiul Cârja, Parâng

Astăzi ne-am dorit să urcăm pe Vf. Parângul Mare, însă muntele nu ne-a primit cu drag, așa că am fost nevoiți să ne întoarcem. Rămâne pentru o altă dată să ne ridicăm și la înălțimea lui! :)

Am plecat din Simeria la ora 7:30, împreună cu verișorii noștri motocicliști, iar la ora 9:00 am fost la baza telescaunului din Stațiunea Parâng, Petroșani. Am hotărât să urcăm cu motocicletele până sus, fiindcă la coborâre, conform planurilor noastre, telescaunul ar fi fost închis. Eu și Ovidiu nu ne-am așteptat ca drumul să fie atât de rău, așa că, pe mine ca și pasageră, m-a cam solicitat psihic... Înainte de a ajunge sus la telescaun, i-am spus lui Ovidiu că vreau să cobor de pe motocicletă și voi urca pe jos porțiunea care a rămas. A fost o decizie bună, fiindcă băieții au hotărât să urce mai sus de telescaun, spre releu, dar ambele motocicletele au îmbrățișat pământul pe o pantă înclinată, cu pietre. După asta, s-au întors spre telescaun, cu mici zgârieturi la motociclete și bagajiere, însă bine că măcar ei au fost în regulă. Frumos început pentru aventura de astăzi...

La ora 10:20 am plecat pe traseu, învăluiți de ceață, urmând banda roșie spre Vf. Parângul mare. 

Chiar dacă ceața ne-a însoțit, drumul a fost plăcut și ușor de parcurs. Am trecut de bifurcația spre Lacul Mija, iar cu vreo 15 minute înainte de Refugiul Cârja a început ploaia; și nu a fost doar așa, o ploicică... Am ajuns mai mult sau mai puțin uzi la refugiu, unde ne-am adăpostit de ploaia care părea că nu vrea să înceteze.

De la panoul de început până la Refugiul Cârja, urmând banda roșie, drumul a durat 1h30. 

La un moment dat a început și o repriză de grindină, apoi din nou ploaie. Fiindcă nici spre Vf. Cârja vremea nu părea a fi bună, am luat decizia de a ne întoarce, iar în schimb, să coborâm la Lacul Mija. Într-un moment în care ploaia a mai încetat, am părăsit refugiul, însă nu după mult timp a reînceput. Am ajuns la intersecția cu Lacul Mija renunțând și la această opțiune, așa că am continuat drumul pe aceeași ploaie enervantă. 

Când ne-am apropiat de motociclete ploaia a încetat, însă drumul era destul de noroios; motiv pentru care, noi fetele, am coborât cu telescaunul, iar pe băieți i-am lăsat să se descurce cu motocicletele, sperând să nu mai aibă parte de alte incidente. Din fericire totul a fost bine, așa că jos ne-am regrupat și am pornit spre casă.

Și... Sperăm ca pe viitor Parângul să ne primească cu mai multă dragoste pe culmile lui frumoase!

12-18.07.2014 - 7 zile în Munții Făgăraș

Încă de anul trecut din august, când am fost pentru două zile în Munții Făgăraș (LINK), ne-am dorit să ne reîntoarcem pentru mai mult timp prin aceste locuri. Astfel că, am profitat de săptămâna de concediu și am planificat un itinerariu. Am hotărât să campăm pe malurile lacurilor Călțun, Capra și Podragu, iar de aici să urmăm diverse trasee către vârfurile mai importante. Cu toate că vremea a fost capricioasă (a plouat 6 zile din 7), am reușit să atingem toate punctele stabilite de acasă:
 
Ziua 1 – Lacul Bâlea – Lacul Călțun(2135)
Ziua 2 – Lacul Călțun – Vf. Negoiu(2535), Vf. Lespezi(2517/2522), Vf. Cornul Călțun(2510)
Ziua 3 – Lacul Călțun – Lacul Capra(2230), Vf. Vânătoarea lui Buteanu(2507)
Ziua 4 – Lacul Capra – Lacul Podragu(2140)
Ziua 5 – Lacul Podragu – Cabana Turnuri(1520)
Ziua 6 – Lacul Podragu – Vf. Moldoveanu(2544)
Ziua 7 – Lacul Podragu – Lacul Bâlea(2034)

Ziua 1 – 12.07.2014

Dimineața am întârziat plecarea de acasă din cauza ploii. Am reușit să pornim la 8:40 din Călan și am ajuns la 11:30 la Bâlea. Chiar și așa, nu am scăpat de ploaie pe drum. Ajunși la destinație, după ce am parcat motocicleta lângă Cabana Bâlea Lac, am împachetat lucrurile în rucsaci și am început urcarea către Lacul Călțun, la ora 12:40. Am urmat Banda Albastră până pe Șaua Paltinului, apoi Banda Roșie pe Șaua Doamnei, Vf. Lăițel, până la Lacul Călțun. Traseul a durat 5 ore, iar Vf. Lăițel a fost marea încercare a zilei, fiind foarte obositor de urcat cu rucsacii de tură în spate. Pe o parte din acest traseu a plouat, iar ceața și frigul ne-au însoțit mereu.

 

Ziua 2 – 13.07.2014

Ne-am trezit la ora 6:00, iar la 7:45 am început traseul către Vf. Negoiu prin Strunga Doamnei. Până în strungă am urmat Banda Roșie, iar de acolo, până pe Vf. Negoiu, Banda Galbenă. În 1h50 am fost pe vârf, însă ceața a fost nelipsită și aici. Am așteptat 30 minute în speranța că poate se va risipi, însă nu am avut succes, așa că am pornit către următoarele 2 obiective stabilite pentru astăzi, vârfurile Lespezi și Cornul Călțunului.

 

 Strunga Doamnei

De pe Negoiu, ne-am reîntors pe Banda Galbenă până spre Strunga Doamnei, iar la o bifurcație am coborât pe Banda Albastră către Căldarea Berbecilor. Traseul este destul de slab marcat, iar după o bucată de drum l-am pierdut. Am urcat pe un vâlcel nemarcat, destul de abrupt și obositor, care ne-a scos în apropierea vârfului Lespezi. Totuși, am avut norocul de a urmări cu admirație niște capre negre pe stâncile versantului. De pe Vf. Negoiu până pe Vf. Lespezi, traseul a durat 2h30. După pauza de masă luată pe vârf, ne-am îndreptat către ultimul obiectiv, Vf. Cornul Călțun. Traseul este nemarcat și a durat 25 minute, iar când am ajuns pe vârf am fost învăluiți în ceață.

 Capre Negre

  Lacul Călțun văzut de pe Vf. Lespezi

 Vf. Negoiu văzut de pe Vf. Lespezi

 Vf. Cornul Călțun văzut de pe Vf. Lespezi

 

După odihna de pe Vf. Cornul Călțun, am început traseul de întoarcere către Lacul Călțun. Ne-am îndreptat spre Vf. Lespezi, iar de aici am urmărit traseul marcat cu punct roșu până pe Șaua Lespezi, apoi Banda Albastră prin Căldarea Berbecilor. De această dată am reușit să urmăm în întregime marcajele și am ajuns în 3 ore de pe Vf. Călțun până la cort. A fost singura zi în care nu a plouat, așa că am profitat de vreme și ne-am relaxat restul de zi pe malul lacului.

  

 Vârfurile Cornul Călțun și Lespezi

Lacul Călțun

Ziua 3 – 14.07.2014

Ne-am trezit la ora 6:00, iar după ce am mâncat, am strâns cortul și am împachetat în rucsaci, am pornit către Lacul Capra. Vârful Lăițel s-a dovedit la fel de obositor de urcat și din această parte...

 Vârfurile Lespezi și Călțun

Vf. Negoiu în depărtare

 Vf. Lăițel (2390)

Întreg traseul a durat 5h30, însă de sub Turnul Paltinului a plouat destul de tare și fără încetare. Un alt vârf care părea că nu se mai termină a fost Iezerul Caprei, însă ajunși acolo, am avut parte de o panoramă frumoasă asupra Transfăgărășanului.

 Vf. Iezerul Caprei (2417)

 

Când am ajuns la Lacul Capra, ploaia s-a oprit pentru 20 minute, destul cât să întindem cortul. După ce mi-am stors șosetele de apă, am pornit către Vf. Vânătoarea lui Buteanu pe marcaj triunghi albastru; oricum eram uzi, așa că nu mai conta dacă ne mai plouă încă 2 ore, timp necesar de a ajunge de la lac până pe vârf și înapoi. Ultima porțiune necesită puțină cățărare pe stânci, lucru îngreunat de ploaie, însă cu atenție am depășit cu bine și acest lucru.

 Vf. Vânătoarea lui Buteanu

 Lacul Capra, Vf. Iezerul Caprei și (în plan îndepărtat) Vf. Lespezi și Vf. Călțun

 Monumentul alpiniștilor de la Lacul Capra

Ziua 4 – 15.07.2014

De dimineață am împachetat totul și am pornit către Lacul Podragu. Bineînțeles, ceața a fost prezentă și în această zi, însă ploaia ne-a lăsat pentru început în pace.

Traseul a fost: Lacul Capra - Fereastra Zmeilor (1h30); Fereastra Zmeilor - Monumentul Nerlinger (1h40); Monumentul Nerlinger - Vf. Mircii (1h10); Vf. Mircii - Lacul Podul Giurgiului (40 min); Lacul Podul Giurgiului – Șa Podragu (25 min); Șa Podragu – Cabana Podragu (35 min). De la Lacul Capra până pe Șaua Podragu am urmat Banda Roșie, apoi Triunghi Roșu. De la Lacul Podul Giurgiului până la Cabana Podragu, ploaia și-a intrat din nou în drepturi. La cabană am băut un ceai fierbinte, iar după ce ploaia a încetat, am instalat cortul lângă lac. Puțin mai târziu am avut parte și de o repriză de grindină, însă apoi a ieșit soarele, iar ziua s-a încheiat cu bine.

 Fereastra Zmeilor

 La 3 pași de moarte

La 3 pași de moarte

 Lacul Buda

Ziua 5 – 16.07.2014

În a doua parte a acestei zile vremea se anunța destul de rea, așa că am hotărât să lăsăm Vf. Moldoveanu pentru următoarea zi. Am ales un traseu relativ scurt până la Cabana Turnuri, așa că la ora 8:30 am pornit pe Triunghi Roșu de la Cabana Podragu. Coborârea a durat 1h20 și vremea a fost frumoasă. Ajunși aici, după 10-15 minute, timp în care am savurat o cafea și o ciocolată caldă într-un peisaj încântător, a început... ploaia! Am intrat la adăpost în cabană și am așteptat să se oprească. Când a încetat, am pornit urcarea spre Podragu, iar traseul a durat tot 1h20, însă cu pasul grăbit de teama ploii. În a doua parte a zilei vremea a alternat, așa că ne-am bucurat de liniștea de lângă lac.

Ziua 6 – 17.07.2014

Ne-am trezit la ora 5:00, iar la 6:10 am început urcarea spre Vf. Moldoveanu. Urcușul în Șaua Podragu ne-a luat 30 minute, apoi încă 2 ore până pe Vf. Viștea (păcat că nu are o plăcuță de identificare). De aici, a mai durat doar un sfert de oră și am ajuns pe Vf. Moldoveanu. Astfel că, la ora 9 eram pe vârf, însă cu pauze de doar 1-2 minute pentru hidratare. Fiind ceață densă pe întreg traseul, nu am mai oprit să facem poze, ținând cont că vizibilitatea era doar de la un marcaj la celălalt. Totuși ne-am bucurat de prezența unui cățel, care ne-a însoțit de la cort până mai sus de Vf. Viștea și înapoi. Întoarcerea a durat tot 2h45, iar la ora 12 eram deja la cort. Vremea s-a menținut la fel întrega zi, însă pentru câteva momente ne-am bucurat de privilegiul de a fi cei mai înalți oameni din România.  :)

 Vf. Viștea

 "Oprește Doamne clipa cu care măsori eternitatea" Lucian Blaga

 Spintecătura Moldoveanu

 Spintecătura Moldoveanu

Ziua 7 – 18.07.2014

Ne-am trezit la ora 5:00, iar la 7:35 am pornit pe drumul de întoarcere. Până la Bâlea Lac ploaia ne-a lăsat în pace, însă am avut parte de ceață și rafale de vânt foarte puternice, în special pe porțiunea Lacul Podul Giurgiului – Monumentul Nerlinger. Vântul avea o viteză atât de mare, încât trebuia să ne oprim și să ne ținem bine în bețe sau să ne ghemuim lângă stânci pentru a nu fi doborâți din picioare sau aruncați din creste. Traseul Podragu – Bâlea Lac a durat 6h15 cu tot cu pauze (destul de rare și scurte). Pe porțiunea denumită „La 3 pași de moarte” am avut puțin de așteptat până au trecut 3 baieți străini și încă un cuplu. Aici am avut parte de cel mai impresionant moment văzut vreodată: unul dintre cei 3 băieți (probabil cehi) era orb și era ghidat de ceilalți doi pe unde să urce și să meargă. Această zonă este considerată periculoasă, fiind un loc în care unii oameni și-au pierdut viața. Cât de multă voință trebuie să aibă și cât de mult trebuie să iubească muntele, dacă în aceste condiții, nimic nu-l împiedică în a urca mereu!

De la Bâlea Lac a început din nou ploaia, iar pe drum ne-a prins chiar și o furtună, însă nimic nu mai conta, fiindcă ne îndreptam spre casă!

 Vf. Mircii (2471)

Cu toate că vremea a fost nefavorabilă, a fost o experiență extraordinară. Ne-am deconectat de la tot ceea ce înseamnă tehnologie și ne-am bucurat din suflet de niște zile petrecute în mijlocul naturii. Chiar și în aceste condiții, aș lua-o oricând de la capăt, fiindcă a meritat cu adevărat fiecare clipă petrecută acolo sus!